Stabilizator cu servomotor – principiu de funcționare

Stabilizatoarele cu servomotor (AVR servo) sunt preferate în locuințe și mici ateliere atunci când circuitul alimentează sarcini „grele” – compresoare de frigider și aer condiționat, pompe, ventilatoare – alături de electronică. Ele reglează tensiunea continuu, nu în trepte, și tolerează bine vârfurile scurte de curent. În continuare explicăm, clar și practic, ce se întâmplă în interior, ce specificații contează și cum alegi corect puterea în VA/kVA.

De ce există stabilizatoare cu servomotor

În rețelele cu oscilații lente (seara/dimineața) sau cu dezechilibre de sarcină, tensiunea poate coborî la 170–190 V ori urca peste 250 V. Acolo, comutarea treptată a unui stabilizator electronic poate fi vizibilă pentru motoare, iar un UPS este supradimensionat și scump dacă nu ai nevoie de autonomie. Un AVR servo oferă reglaj fin în jurul țintei de 230 V și întârziere la reconectare pentru a proteja compresoarele după căderile scurte de tensiune.

Cum funcționează un AVR servo, pas cu pas

Senzorul și controlul

Un circuit de măsură monitorizează permanent tensiunea de intrare și o compară cu o referință (≈230 V). La abateri, controlerul calculează cât trebuie corectată tensiunea de ieșire și dă comandă actuatorului.

Transformatorul autovariant

Reglajul se face pe un autotransformator cu înfășurare continuă. Tensiunea de ieșire se obține prin contactul unui cursor pe bobinaj; schimbarea poziției cursorului modifică raportul de transformare, rezultând corecție continuă (±3–5% tipic).

Actuatorul, feedback-ul și protecțiile

Un servomotor mută cursorul rapid către poziția cerută. Controlerul citește din nou ieșirea (feedback) și stabilizează în câteva zeci–sute de milisecunde. În paralel, logica aplică protecții: oprire la sub/supratensiune, întârziere la reconectare (utilă compresoarelor), limitare la suprasarcină și, la modelele bune, by-pass manual pentru service.

Caracteristici tehnice: răspuns, precizie, plajă de intrare

Timpul de răspuns depinde de viteza motorului și de inerția mecanică, însă pentru uz casnic este suficient. Precizia ±3–5% acoperă fără probleme electronica și motoarele uzuale. Plaja de intrare variază după model; în zone „grele” merită 140–260 V sau chiar 120–280 V. Un avantaj practic față de treptele electronice: nu apar „salturi” perceptibile în timpul reglajului, ci o evoluție netedă către 230 V.

Avantaje și limitări în aplicații reale

Pentru frigider/AC/hidrofor, AVR-ul servo este tolerant la curentul de pornire (3–7× nominal) și menține o ieșire stabilă sub sarcină variabilă. Zgomotul este redus (un ușor bâzâit la reglaj). Limitările țin de piese în mișcare(slider/perii) care pot necesita înlocuire după ani buni și de gabarit comparativ cu modelele electronice. În rețele cu „valuri” foarte rapide, un electronic poate reacționa mai sprinten, dar pentru compresoare, servo rămâne de obicei mai iertător.

Alegere, montaj și întreținere

Dimensionarea se face în VA/kVA: pornești de la W ai sarcinilor simultane, estimezi VA ≈ W/0,8…0,9 și adaugi 20–30% marjă pentru vârfuri. Pentru centrală + frigider pe același circuit mergi, tipic, spre 1–2 kVA; pentru casă întreagă, soluțiile pe tablou sunt în zona 5–10 kVA (montaj de electrician). La instalare: SPD în tablou (protecție la supratensiuni), RCD, împământare, by-pass pe soluțiile fixe și ventilație adecvată. Întreținerea: praf suflat anual, verificarea bornelor și a temperaturii în sarcină; slider/perii se pot schimba la nevoie.

Checklist de achiziție (unic)

• Sarcini simultane (W) → VA = W/0,8…0,9 + 20–30% marjă
• Plajă intrare adecvată zonei (ideal ≥140–260 V)
• Întârziere la reconectare 180–300 s (compresoare)
• By-pass, UV/OV, suprasarcină, afișaj clar
• Format: la priză (aparat) sau pe tablou (5–10 kVA)