Stabilizator cu servomotor vs. cu releu – care e mai bun?
La prima vedere, toate stabilizatoarele „fac același lucru”: țin tensiunea aproape de 230 V. În practică, tehnologia internă contează. Cele două familii populare sunt cu servomotor (servo/AVR) și electronice, cu relee. Alegerea corectă depinde de tipul de sarcină (compresor vs. electronică), calitatea rețelei, nivelul de zgomot acceptat, buget și nevoia de precizie.
Ce înseamnă „servo” și „relee”
Stabilizatorul cu servomotor reglează continuu tensiunea printr-un autotransformator și un cursor acționat de motor. Avantajul este toleranța bună la curenți de pornire (compresoare, pompe) și precizie tipică ±3–5%. Reacția este mecanică (zeci–sute ms), suficientă în uz casnic.
Stabilizatorul cu relee/electronic comută trepte ale transformatorului prin relee sau tiristoare. Este rapid și compact, ideal pentru electronice și birou. Comutarea în trepte poate crea mici „salturi” de tensiune (de regulă neproblematice pentru IT/AV).
Avantaje și limitări în utilizarea casnică
Servo: robust la sarcini inductive, suportă bine vârfurile de la compresoare și pompe. Are piese mobile (slider/perii) ce pot necesita service după ani buni. Zgomot redus, uneori un ușor bâzâit la reglaj.
Relee/electronic: cutie mică, timp de răspuns foarte bun, eficient pentru tensiuni variabile moderate. La compresoare mari poate „cădea” dacă este dimensionat la limită. Avantaj major: integrare ușoară în spații înguste.
„Regula practică: dacă ai motoare/compresoare pe circuit, mergi pe servo; dacă protejezi IT/AV și birou, un model electronic bine dimensionat e de obicei alegerea potrivită.”
Cum alegi în funcție de sarcină
Compresoare și pompe (frigider, AC, hidrofor)
La pornire cer 3–7× curentul nominal. Alege servo cu întârziere la reconectare (180–300 s) și rezervă de 20–30%peste VA estimați. Pentru două compresoare pe același circuit, mărește marja.
Electronice și birou (PC/NAS, TV, audio)
Un electronic/relee e suficient în rețele rezonabile. Dacă ai pene dese și echipamente critice, treci pe UPS cu undă pură; stabilizatorul devine opțional sau se pune în amonte doar dacă intrarea iese des din fereastra UPS-ului.
Circuit sau casă întreagă
Pentru mai multe prize sau întreaga locuință, soluția corectă este un stabilizator pe tablou (5–10 kVA), cu by-pass și SPD în amonte. Pentru locuințe cu multe motoare mici, servo este de regulă mai iertător.
Specificații-cheie pe care să le urmărești
- Putere (VA/kVA) și marjă 20–30% peste consumul simultan.
- Plajă de intrare: ≥140–260 V (sau 120–280 V în zone „grele”).
- Protecții: sub/supratensiune (UV/OV), întârziere la reconectare, suprasarcină, by-pass.
- Timp de răspuns și precizie (±3–5% e ok în casă).
- Zgomot (dB) și ventilație (important pentru montaj interior).
- Format: la priză (aparat) vs. pe tablou (circuit).
- Afișaj/telemetrie: tensiune intrare/ieșire, curent, mod protecție.
Lista scurtă (checklist):
Calculează VA (W/0,8…0,9) pentru sarcinile simultane.
Adaugă marjă 20–30% + vârfuri de pornire (compresoare).
Alege servo pentru sarcini inductive, electronic pentru IT/AV.
Cere plajă de intrare potrivită rețelei tale.
Confirmă protecții și opțiunea de by-pass.
Montaj, întreținere și siguranță
Montajul la priză este simplu (priză → stabilizator → echipament). Pe tablou, instalarea se face de electrician și include by-pass. Stabilizatorul nu înlocuiește SPD (protecție la supratensiuni) și nici RCD. Asigură împământarea, cabluri/fișe la curentul nominal și câțiva centimetri de ventilație.
Întreținere: curăță praful anual, verifică șuruburile de borne și temperatura în sarcină. La servo, sliderul/periile se pot înlocui după ani buni. Simptome de alarmă: opriri dese la pornire de compresor, miros de încălzit, afișaj care „clipește”.
