Cum se dimensionează corect un stabilizator trifazic

Un stabilizator trifazic are sens când ai branșament la 3×400/230 V, sarcini mari (ex. pompă de căldură, atelier) sau când vrei să protejezi mai multe circuite distribuite pe faze. Dimensionarea corectă înseamnă calcul pe faze, conversia în VA/kVA, simultaneitate realistă, marjă 20–30% și atenție la dezechilibru. Mai jos—pașii practici, protecții obligatorii și un exemplu numeric.

De ce contează dimensionarea pe faze

Un stabilizator trifazic este evaluat la kVA total, dar fiecare fază are o capacitate limitată (de regulă total/3). Dacă o fază este încărcată mai mult decât celelalte, poți depăși limita per-fază, chiar dacă „pe total” pari în regulă. De aceea, întâi calculezi VA pe fază, apoi alegi treapta de kVA care acoperă și dezechilibrul acceptat de producător.

Putere activă (W) vs aparentă (VA) și PF

Aparatele afișează adesea W, dar stabilizatorul „vede” VA. Conversie: VA ≈ W / PF. În casă, PF ≈ 0,8–0,95; când nu știi PF, folosește 0,85 ca estimare. Totalul se face pe faze, nu global.

Pașii de calcul: din W în VA și kVA pe fază

Inventariază sarcinile simultane pe fiecare fază (W).

Convertește în VA: VA_fază ≈ W_fază / 0,8…0,9.

Aplică simultaneitate (0,6–0,8 la ansamblul casei, dacă ai făcut o listă „all-on”).

Adaugă marjă 20–30% pentru variații și extinderi.

Verifică vârfurile de pornire (compresoare/pompe 3–7×) – marja trebuie să le acopere.

Alege kVA total astfel încât VA_fază ≤ kVA_total/3, ținând cont de dezechilibrul admis (ex. 20–30% la unele modele).

Exemplu numeric: casă cu pompă de căldură

Fază L1: 1 500 W (PF 0,9) → ~1 670 VA
Fază L2: 1 200 W (PF 0,9) → ~1 330 VA
Fază L3: 800 W (PF 0,9) → ~890 VA
Adaugi 20% marjă: L1 ≈ 2 000 VA, L2 ≈ 1 600 VA, L3 ≈ 1 070 VA.
Total ≈ 4,7 kVA, dar cea mai încărcată fază cere ~2 kVA. Soluție: 6 kVA trifazic (≈2 kVA/fază) sau 7,5 kVA dacă vrei rezervă mai mare ori ai vârfuri dese.

Alegerea tehnologiei și plajei de intrare

În locuințe, ai două familii principale:

• Servomotor (AVR) – reglaj continuu, foarte tolerant la vârfurile inductive (compresoare). Ușor mai voluminos.
• Electronic/relee – rapid și compact, stabilizare în trepte; excelent pentru IT/AV și birou. Mai sensibil la vârfurile mari dacă e „la limită”.

Alege plaja de intrare după calitatea rețelei: ≥140–260 V e minimul confortabil; în sate/capete de linie caută 120–280 V. Plaja prea îngustă duce la ciclări și opriri la subtensiune.

Protecții și accesorii fără de care nu pornești

Fără protecții, kVA-ul singur nu te salvează. Ai nevoie de:

• UV/OV (oprire la sub/supratensiune) și suprasarcină/termică;
• By-pass manual (service fără oprirea casei);
• SPD în amonte (supratensiuni/fulgere; stabilizatorul NU le înlocuiește);
• RCD și siguranțe corect dimensionate;
• Telemetrie: intrare/ieșire pe faze, sarcină, jurnal evenimente.

Releu de secvență a fazelor și dezechilibru

Pe trifazic e obligatoriu un releu de secvență a fazelor (oprește la inversare/lipsă fază) și un monitor de dezechilibru. Verifică în fișa stabilizatorului dezechilibrul maxim admis (ex. 20–30% între faze).

Când urci sau cobori o treaptă de kVA

Urcă treapta dacă:
— ai două compresoare care pornesc aproape simultan,
— L1 este constant la limită (ex. ≥90% din kVA/fază),
— rețeaua are minime sub 140 V des.

Coboară/optimizează dacă:
— ai supraestimat simultaneitatea,
— poți redistribui consumatorii pe faze (echilibrare),
— protejezi doar faza critică cu un monofazic dedicat.

Checklist scurt

• W pe faze → VA pe faze (W/0,8…0,9)
• Simultaneitate realistă (0,6–0,8 la ansamblu)
• Marjă 20–30% + vârfuri compresoare
• VA_fază ≤ kVA_total/3 (± dezechilibru admis)
• Protecții: UV/OV, suprasarcină, SPD, by-pass, RCD